Acest articol este dedicat mai ales liderilor care doresc sa isi dezvolte capacitatea de a empatiza cu cei din echipa pe care o conduc, dar, de asemenea, poate fi de folos tuturor celor care doresc sa dezvolte relatii interpersonale bazate pe cunoasterea nevoilor celor cu care relationeaza.
Cu totii am auzit la un moment dat pe cineva spunand: ”Aceasta activitate nu este pentru mine!” sau ”Acest job nu imi satisface asteptarile!” sau ”Simt ca nu apartin acestui loc...”. Ca psiholog, poti face multe observatii la astfel de enunturi, dar orice om cu un grad mai ridicat de inteligenta emotionala poate sa inteleaga ca cei care pun astfel problema sunt lipsiti de motivatie. De regula, motivatia vine din patru mari surse. John Maxwell, unul dintre cei mai mari experti in leadership din toate timpurile, prezinta simplu, dar in acelasi timp relevant, acest tablou al motivarii oamenilor. Conform teoriei lui Maxwell, sursele motivatiei sunt:
1. Banii. Foarte multi sunt motivati de un salariu mare si in general de recompense financiare. Daca obtin ce si-au propus, incep sa devina demotivati, apoi intra din nou in acest joc al motivarii.
2. Perfectionarea. Multi sunt atrasi de ideea de a deveni din ce in ce mai buni in ceea ce fac. Ideea de a se perfectiona continuu este cea care ii anima cel mai mult si sunt gata de multe ori sa castige mai putini bani, dar sa fie intr-un mediu potrivit pentru dezvoltarea profesionala in care ei pot atinge excelenta.
3. Autonomia. Din aceasta categorie fac parte cei care sunt motivati mai ales de libertatea de a-si stabili singuri conditiile si oamenii cu care doresc sa lucreze. Antreprenorii se regasesc poate cel mai bine in aceasta categorie, pentru ca ei vor sa isi organizeze propriul timp, iar aceasta se poate realiza doar cand detii controlul.
4. Scopul. Sunt oameni care considera ca au un scop care este mai mare decat ei insisi. Care se calauzesc dupa asa numita Stea a Nordului si fac ceea ce fac de dragul scopului pe care il servesc. Astfel de oameni reusesc sa se detaseze mai usor de un eveniment, pe care il pot vedea ca o mica rotita intr-un mecanism mai mare.
Pana aici toate aceste idei poate ca va sunt cunoscute.
Ceea ce doresc sa aduc in discutie in continuare este cum se regasesc cele 4 tipuri de motivatie pe tabla de sah.
1. Banii. Aici lucrurile sunt simplu de explicat. Un jucator care este interesat de bani va incerca din toate puterile sa obtina avantaje materiale. Metodele sunt din categoria ”Inventarea capcanelor” (mai subtile sau usor de anticipat), in care pot sa cada atat piesele adverse, cat si adversarul. O invazie cu superioritate de forte in tabara adversarului. In general, cand are la dispozitie doua sau mai multe cai de a rezolva o problema, jucatorul “materialist” va alege solutia in care lucrurile se rezolva printr-un avantaj material.
2. Perfectionarea. Multi sahisti sunt atrasi de ideea de a studia doar cateva variante de deschideri, pe care reusesc uneori sa le apropie de perfectiune. Acesti practicanti sunt recunoscuti usor, dupa lejeritatea cu care depasesc faza deschiderii sau dupa faptul ca sunt la curent cu cele mai noi teorii din deschiderile de care ei sunt interesati. De asemenea, recunoastem jucatorii atrasi de perfectionism dupa numarul mare de paternuri care le ghideaza gandirea. De regula, se urmareste consumarea in cantitati minime a resurselor si depunerea minimala de efort, pentru a se obtine efectul maxim. In general, cand au mai multe cai de a rezolva o problema, perfectionistii de pe tabla de sah aleg calea cea mai exacta, care coincide cu ideea de perfectiune a executiei.
3. Autonomia. La sah, cei care sunt motivati de o gandire autonoma fac tot ce pot sa iasa din cadrul in care pot fi controlati de adversar, mai ales prin scheme de joc constrangatoare, care limiteaza libertatea alegerilor. Ei fac tot posibilul sa preia initiativa si sa se descurce pe teren, de foarte multe ori folosindu-si capacitatea de a improviza faze de atac sau aparare pline de creativitate. In general, cand sahistii cu gandire autonoma au mai multe cai de a rezolva o problema, aleg tot solutii creative. Cred ca nu este sahist care, atunci cand a analizat o partida de sah, sa nu fi auzit formularea: albul este complet castigat, iar restul partidei este doar o chestiune de tehnica. O astfel de exprimare ii face sa radieze pe perfectionisti, pe cand autonomii penduleaza intre stari cum ar fi increderea, uimirea sau groaza.
4. Scopul. De regula, jucatorii motivati de scop sunt cei care vad in mat Steaua Nordului. Un astfel de jucator ar putea sa renunte cu usurinta la un pion sau la o piesa cum ar fi calul, nebunul, tura sau chiar regina. Totusi, este animat de aceasta pierdere si de ideea ca recompensa suprema, sah-matul, este singurul scop, pentru care niciun efort sau sacrificiu nu sunt prea mari. De obicei, cand cei animati de scop au mai multe cai de a rezolva o problema, aleg calea cea mai spectaculoasa.
Intorcandu-ne la leadership, descoperim o trusa de instrumente extraordinare, care, corect folosite, pot face un lider sa fie mai puternic in același fel in care un șahist poate deveni mai bun. Cum ar putea ajuta sahul un lider? Sa presupunem ca insusi liderul este motivat de bani. Este evident ca ii va intelege cel mai usor pe cei din echipa sa care sunt motivati de bani. Totusi, noi știm ca echipa este cu adevarat valoroasa atunci cand are in componenta sa si persoane care se regasesc in celelalte trei categorii. Liderul isi poate dezvolta abilitatile empatice cu persoane din celelalte categorii experimentand el insusi, pe tabla de sah, celalte stiluri care nu-i sunt familiare. Sa nu uitam ca esichierul cu 64 de campuri este un poligon de incercari in care nu avem decat de castigat. Este locul in care infrangerea nu ne costa nimic si care, in acelasi timp, transforma si dezvolta cel mai puternic si eficient instrument de lucru - “creierul uman”.
Inspirație